Brand-ul de tara...tot citesc diferite articole si interviuri cu specialisti...eu insa devin indiferenta atunci cand se lanseaza acest subiect in jurul meu. Nu stiu de ce, dar nu ma pasioneaza tema, am impresia ca doar se discuta si nu prea se face nimic. Dar e posibil sa fie doar o impresie, asa cum am spus, nu ma pasioneaza foarte tare subiectul.
Atunci de ce scriu acum despre asta?!
In weekend am avut placerea sa ma cufund in peisaje exceptionale in zona Vidraru si Lacul Balea. In drum spre Balea priveam in jur si ma intrebam de ce nu sunt mai multi turisti? Este o zona atat de frumoasa! Ajunsa insa la Balea, totul a inceput sa fie atat de comercial...daca drumul a fost fascinant, la Balea totul se schimba: multe tarabe cu slana, branza si alte obiecte asa zise traditionale, iar boxele restaurantului urlau muzica rock. Cand totul trebuia sa fie linistit, si natural...totul era mult prea comercial.
In drum spre Bucuresti am oprit si la Cetatea Poienari. De ce? Pentru ca citisem romanul The Historian scris de Elizabeth Kostova. Interesant....nu m-ar fi pasionat sa urc cele peste 1000 de trepte pana la cetate daca nu era pentru acest roman. De ce nu a fost o sursa din Romania care sa imi castige interesul si sa ma faca sa vreau sa urc la cetate....si nu am vazut cine stie ce acolo sus, dar am stat pentru cateva minute in mijlocul unor ziduri, unui loc atat de misterios redat intr-un roman american.
Sabina, care este destul de prinsa de mrejele acestui subiect, brand-ul de tara, a spus ca in primul rand presa ar tb sa aiba o alta atitudine fata de tara - sa avem astfel o baza solida pentru campania de branding a Romaniei. Adevarat!
Branding de tara - suna atat de simplu, dar e atata munca de facut. Doar stim ca nu o campanie de ATL face brand-ul, ci produsul face brand-ul. Daca eu comunic un produs ca e rosu, dar pe piata lumea il vede albastru....campania de branding nu face sens. Si in cazul Romaniei este la fel, degeaba fac o campanie frumoasa si o pozitionare de brand, am presa de partea mea...daca pana la urma dam de servicii proaste, de manele acolo unde ar trebui sa ne incantam urechile cu o liniste profunda, si exemplele le putem continua.
Citeam la un moment dat ca ar fi de preferat sa nu ne legam de Dracula cand se gandeste brand-ul....dar nu avem oare nevoie de un USP? Erau si cateva propuneri, Mutu era una dintre ele....dar oare nu are fiecare tara un Mutu?!
Eu cand ma gandesc la tara mea :) ma gandesc asa: Dracula; Delta; mare-ses-deal-munte la un loc; cimitirul vesel; strada sforii; manastirile din Moldova. Si puse toate la un loc....iata brand-ul. Dar cum am spus, degeaba am o tara si un brand daca - pe afara e vopsit gardul si inauntru Dumnezeu cu mila.
Nu plang cand vad cele "trei culori cunosc pe lume", nu ma emotionez cand aud imnul, dar imi place Romania, imi place tara noastra .... doar am decis sa raman atunci cand aveam ocazia sa plec.
Apropo de branding, campania pe care o dezvoltam pentru Apa Nova de 2 ani deja - "De ce iubim Bucurestiul" - este dintr-un anumit punct de vedere o campanie de branding pentru Bucuresti. In acest moment avem un parteneriat cu ziarul Cotidianul care prezinta in fiecare zi un interviu realizat cu diferiti straini (oameni de business sau de cultura) care vorbesc despre oras. Iata cum brand-uim noi orasul - un oras vazut prin ochii unor oameni care la inceput nu stiau nimic despre oras dar care acum vorbesc despre motive pentru care le place in Bucuresti. Si mai mult, aici Sabinei o sa ii placa, gasim aceste povesti in presa, semnate de jurnalisti - iata cum jurnalistul nu mai injura Bucurestiul si incearca sa il construiasca din "bucatele" de impresii.
Pentru un brand de tara trebuie sa munceasca mai mult decat o agentie si Ministerul Turismului - trebuie sa muncim toti: companii, trecatori, bloggeri, jurnalisti, scriitori, regizori, portari, directori, voluntari - si rolurile pot continua. Oare privim Romania asa? Indiferent de rolurile pe care le jucam intr-o zi, ne gandim oare la cum facem noi sa para Romania?
